Fericirea începe în copilărie. Cum putem crește copii fericiți?

Studiile* arată că:

• 50% din nivelul de fericire pe care îl experimentăm este determinat genetic
• 40% este influențat de acțiunile și gândurile noastre
• 10% depinde de circumstanțe externe

Cum creștem copii fericiți?

1. Fericirea are două componente: emoțiile pozitive și gradul de mulțumire față de viață

Oamenii pozitivi experimentează mai multe emoții pozitive. Cât de mulțumiți suntem de viața noastră poate fi o alegere pentru unii și poate fi influențată de mai mulți factori, precum comunitatea în care trăim sau ce obiective avem.  

În cadrul conferinței Fericirea începe în copilărie, organizată de Centrul educațional First7, divizia de training a fundației Acorns și susținută cu sprijinul Kinderpedia, Raluca Cimpoiașu – educator, formator și psiholog a abordat subiectul fericirii. Cum facem să avem copii fericiți și cum reușim, ca părinți să îi sprijinim în a înțelege și a integra acest concept abstract?

2. Ca să creștem copii fericiți, trebuie să cultivăm obiceiuri de fericire

Printre obiceiurile care pot influența gradul de fericire și ne pot ajuta să creștem copii fericiți se numără relațiile pozitive, practicarea recunoștinței, renunțarea în sens pozitiv, adică să ne alegem bătăliile și să înțelegem că anumite lucruri nu pot fi schimbate, prezența conștientă, cu mai puțină focalizare pe trecut, petrecerea timpului în natură, practicarea sportului și a meditației.

Cu alte cuvinte, fericirea este o colecție de obiceiuri. Odată însușite și practicate de către noi, adulții, le putem insufla și copiilor. Prima modalitate prin care putem face acest lucru este prin a le oferi încredere, arătându-le că pot face lucrurile singuri.

3. Fericirea este o stare

Este de evitat să ne setăm în mod condiționat fericirea de atingerea unor obiective. Impactul pe care acest lucru îl are asupra copiilor este același cu cel asupra părinților. E important cum percep părinții fericirea, ca să poată crește copii fericiți.

Cu toții ne naștem fericiți. Dacă practicăm modalități prin care să descoperim fericirea de zi cu zi, ne obișnuim să fim pur și simplu fericiți, fără a căuta ceva în exterior.

4. Pentru a fi fericiți și a crește copii fericiți, este nevoie să ne oprim, iar fericirea să nu devină o goană

De asemenea, este necesar să ne permitem să fim și nefericiți uneori, important este să existe un echilibru.

O strategie pe care o putem folosi este să împărțim procesul în pași mici prin metoda scării – să încurajăm copiii să identifice care este cel mai mic pas pe care îl pot face, să îi implicăm în procesul de decizie și să nu încurajăm renunțarea.

5. Copii fericiți fără un motiv anume

Contează calitatea, nu cantitatea. Este important să creăm o experiență de conectare cu copiii, să găsim o cale de mijloc, să facilităm activități plăcute și pentru copii și pentru noi. Să ne punem în pielea copilului și să vedem ce anume i-ar plăcea, dar și care îi sunt nevoile.

6. Emoțiile pozitive se pot declanșa prin experiențe, nu prin activități

Putem să sărbătorim cu copiii, să dansăm împreună, să sărim, să facem lucruri, chiar și mici sau de scurtă durată. Este important pentru copii să se simtă împliniți și este bine să ne folosim de înclinațiile lor naturale pentru a-i încuraja să facă lucruri care îi pot ajuta să fie mulțumiți și să obțină satisfacția.

De exemplu, oferiți-le șansa să vă ajute la curățenie, aveți încredere în ei că o pot face și mulțumiți-le autentic.

7. Experiențele plăcute generează gânduri și emoții pozitive, ceea ce declanșează starea de flux și împlinire

Este important ca și părinții și educatorii să fie recunoscători și să ofere un exemplu pozitiv copilului, cum ar fi să îi ceară scuze sau să îi mulțumească.

Părinții au uneori tendința de a avea dreptate, pentru că sunt adulți. Este important să ne schimbăm viziunea, dacă vrem să obținem un climat de împlinire.

8. Dacă sunt ascultați, copiii se simt importanți și vor deveni copii fericiți

E bine să le respectăm și starea de a fi nefericiți, să le permitem să trăiască toată paleta de emoții, nu să le spunem să nu mai fie nefericiți sau triști.

Fericirea se învață în copilărie

Oamenii sunt fericiți în mod natural, trebuie doar să își reamintească asta. Starea de fericire este în noi, important este să ne reconectăm la ea.

Copiii își pierd fericirea la 10 ani. Pe măsură ce cresc, ei devin tot mai conștienți de procesul de fericire și cum ar trebui să arate. Apar piedici și se deconectează de la stimuli. E important să îi menținem pe copii conectați la fericire, pentru că ei pot face asta în mod intuitiv.

1. Care sunt nevoile copiilor pentru a fi fericiți?

Toți copii au nevoie de securitate, de siguranță, stabilitate, consistență, suport emoțional, iubire, educație, modele pozitive și structură.

Copiii se pot simți în securitate nu doar printr-un adăpost. Ei au nevoie de limite și este important să le setăm și astfel  să oferim sentimentul de siguranță. Un copil învață despre lume prin intermediul regulilor. Setarea limitelor este ca un ring de box. Sunt importante, dar le putem și negocia, atâta vreme cât ne acceptăm rolul de părinte și de adult într-o relație și adaptăm regulile în funcție de vârstă.

2. Lucrul de care un părinte ar trebui să țină cont și care să îl ghideze este să fie părintele pe care și-ar fi dorit el să îl aibă când era mic

Pentru copil, este foarte important să primească același mesaj de la ambii părinți sau de la ambii educatori, să nu existe polițist bun sau rău. 

Înainte de a lua o decizie, părintele ar trebui să analizeze dacă este nevoia lui sau a copilului și să regândescă abordarea din această perspectivă.

Cea mai importantă unealtă pe care o poate folosi un părinte pentru a crește copii fericiți este conectarea autentică.

3. Cum putem stimula abilitățile copiilor de a lua decizii? 

Pentru a învăța să ia decizii, copiii au nevoie să înțeleagă procesul. Luarea deciziilor trebuie să fie în acord cu nivelul lor de dezvoltare, iar alegerile să fie în acord cu vârsta. Tipul și numărul de alegeri va crește gradual.

Este important să fim autentici și realiști și să nu oferim false alegeri. De exemplu, dacă îi spunem copilului să aleagă între a citi și a se juca cu Lego, ar trebui să ne așteptăm ca el să aleagă joaca și să respectăm asta.  

4. Luarea deciziilor e un proces care implică mai multe arii de dezvoltare

În primul rând, este un proces emoțional, pentru că, în timp, copilul învață să își asume deciziile luate.

Este un proces concret, în care copilul învață că sunt niște pași de urmat când iei decizii. Este o etapă care începe de la o vârstă timpurie. Trebuie să ne gândim că baza personalității se formează până în 4 ani, astfel că, până la această vârstă, copilul are abilitatea de a lua decizii. Copilul învață prin imitație și prin modele de adulți care iau decizii în jurul lui.

Un rol important îl joacă neuronii oglindă, adică celulele responsabile despre modul în care reacționăm când vedem ceva la cineva. Un bebeluș zâmbește dacă îi zâmbim. Dacă intrăm într-o cameră în care toată lumea râde, e foarte probabil să ne vină să râdem.  

Adulții sunt oglinda prin care copiii filtrează lumea.

5. Este necesar să ne acceptăm toate emoțiile și să nu ne fie temă de cele așa zis negative, cum ar fi cele care generează plânsul

Când copiii sunt supărați e bine să îi ghidăm, să le validăm starea, să îi menținem în zona siguranței. Și noi, ca părinți, avem emoții negative și trebuie să le acceptăm și să le gestionăm într-un mod constructiv.

Este important să înțelegem gândurile care generează emoțiile

O strategie poate fi să ne imaginăm gândurile ca un tren care vine în gară și staționează și să folosim această strategie și cu copiii. Fericirea e cu atât mai mare cu cât nu ne mai identificăm cu gândurile noastre. Multe se repetă, nu ne aparțin sau pot să nu aibă legătură cu situația concretă. Această unealtă de vizualizare este foarte eficientă.

Dacă nu analizăm doar comportamentul, ci și sentimentul din spate, vom putea gestiona mai bine reacțiile copiilor. Este important să creăm un mediu securizant emoțional pentru copii.

Ca o concluzie, putem spune că fericirea este o experiență, iar părinți fericiți înseamnă copii fericiți.

👉 Un alt subiect abordat de Valentina Secară și Raluca Cimpoiașu este și Cum facem atractivă învățarea online. 

*Studiul la care ne-am referit este cunoscut sub numele de "Piramida Fericirii" și a fost realizat de psihologul american Martin Seligman și echipa sa de cercetători. Acesta este unul dintre cele mai cunoscute studii despre fericire și a fost publicat în revista American Psychologist în anul 2005.

Cum sprijină Kinderpedia implicarea familiei în educația copilului?

Tehnologia are rolul de a sprijini procesul de învățare. Pe de o parte, prin facilitarea accesului la educație de calitate, cu conținuturi bogate și relevante și interacțiuni prompte și variate între elevi și profesori, precum și prin înlesnirea comunicării dintre școală, grădiniță și familie.

Pe Kinderpedia, părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie.

Kinderpedia creează mediul propice unui parteneriat între școală și familie și plasează colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare.

Dacă-ți dorești să vezi cum poți transforma școala ta cu ajutorul Kinderpedia, programează un demo online gratuit!