Skip to main content
copii fericiti

Fericirea începe în copilărie. Cum putem crește copii fericiți?


 

Studiile* arată că:

  • 50% din nivelul de fericire pe care îl experimentăm este determinat genetic
  • 40% este influențat de acțiunile și gândurile noastre
  • 10% depinde de circumstanțe externe
Este foarte important cum privim diferite situații și cum transmitem mai departe aceste informații, astfel încât să putem ajuta copiii să crească fericiți și echilibrați.

Cum creștem copii fericiți?

1. Fericirea are două componente: emoțiile pozitive și gradul de mulțumire față de viață

Oamenii pozitivi experimentează mai multe emoții pozitive. Cât de mulțumiți suntem de viața noastră poate fi o alegere pentru unii și poate fi influențată de mai mulți factori, precum comunitatea în care trăim sau ce obiective avem.  

În cadrul conferinței Fericirea începe în copilărie, organizată de Centrul educațional First7, divizia de training a fundației Acorns și susținută cu sprijinul Kinderpedia, Raluca Cimpoiașu – educator, formator și psiholog a abordat subiectul fericirii. Cum facem să avem copii fericiți și cum reușim, ca părinți să îi sprijinim în a înțelege și a integra acest concept abstract?

2. Ca să creștem copii fericiți, trebuie să cultivăm obiceiuri de fericire

Printre obiceiurile care pot influența gradul de fericire și ne pot ajuta să creștem copii fericiți se numără relațiile pozitive, practicarea recunoștinței, renunțarea în sens pozitiv, adică să ne alegem bătăliile și să înțelegem că anumite lucruri nu pot fi schimbate, prezența conștientă, cu mai puțină focalizare pe trecut, petrecerea timpului în natură, practicarea sportului și a meditației.

Cu alte cuvinte, fericirea este o colecție de obiceiuri. Odată însușite și practicate de către noi, adulții, le putem insufla și copiilor. Prima modalitate prin care putem face acest lucru este prin a le oferi încredere, arătându-le că pot face lucrurile singuri.

3. Fericirea este o stare

Este de evitat să ne setăm în mod condiționat fericirea de atingerea unor obiective. Impactul pe care acest lucru îl are asupra copiilor este același cu cel asupra părinților. E important cum percep părinții fericirea, ca să poată crește copii fericiți.

Cu toții ne naștem fericiți. Dacă practicăm modalități prin care să descoperim fericirea de zi cu zi, ne obișnuim să fim pur și simplu fericiți, fără a căuta ceva în exterior.

4. Pentru a fi fericiți și a crește copii fericiți, este nevoie să ne oprim, iar fericirea să nu devină o goană

De asemenea, este necesar să ne permitem să fim și nefericiți uneori, important este să existe un echilibru.

O strategie pe care o putem folosi este să împărțim procesul în pași mici prin metoda scării – să încurajăm copiii să identifice care este cel mai mic pas pe care îl pot face, să îi implicăm în procesul de decizie și să nu încurajăm renunțarea.

5. Copii fericiți fără un motiv anume

Contează calitatea, nu cantitatea. Este important să creăm o experiență de conectare cu copiii, să găsim o cale de mijloc, să facilităm activități plăcute și pentru copii și pentru noi. Să ne punem în pielea copilului și să vedem ce anume i-ar plăcea, dar și care îi sunt nevoile.

6. Emoțiile pozitive se pot declanșa prin experiențe, nu prin activități

Putem să sărbătorim cu copiii, să dansăm împreună, să sărim, să facem lucruri, chiar și mici sau de scurtă durată. Este important pentru copii să se simtă împliniți și este bine să ne folosim de înclinațiile lor naturale pentru a-i încuraja să facă lucruri care îi pot ajuta să fie mulțumiți și să obțină satisfacția.

De exemplu, oferiți-le șansa să vă ajute la curățenie, aveți încredere în ei că o pot face și mulțumiți-le autentic.

7. Experiențele plăcute generează gânduri și emoții pozitive, ceea ce declanșează starea de flux și împlinire

Este important ca și părinții și educatorii să fie recunoscători și să ofere un exemplu pozitiv copilului, cum ar fi să îi ceară scuze sau să îi mulțumească.

Părinții au uneori tendința de a avea dreptate, pentru că sunt adulți. Este important să ne schimbăm viziunea, dacă vrem să obținem un climat de împlinire.

8. Dacă sunt ascultați, copiii se simt importanți și vor deveni copii fericiți

E bine să le respectăm și starea de a fi nefericiți, să le permitem să trăiască toată paleta de emoții, nu să le spunem să nu mai fie nefericiți sau triști.

copii fericiti resize

Fericirea se învață în copilărie

Oamenii sunt fericiți în mod natural, trebuie doar să își reamintească asta. Starea de fericire este în noi, important este să ne reconectăm la ea.

Copiii își pierd fericirea la 10 ani. Pe măsură ce cresc, ei devin tot mai conștienți de procesul de fericire și cum ar trebui să arate. Apar piedici și se deconectează de la stimuli. E important să îi menținem pe copii conectați la fericire, pentru că ei pot face asta în mod intuitiv.

1. Care sunt nevoile copiilor pentru a fi fericiți?

Toți copii au nevoie de securitate, de siguranță, stabilitate, consistență, suport emoțional, iubire, educație, modele pozitive și structură.

Copiii se pot simți în securitate nu doar printr-un adăpost. Ei au nevoie de limite și este important să le setăm și astfel  să oferim sentimentul de siguranță. Un copil învață despre lume prin intermediul regulilor. Setarea limitelor este ca un ring de box. Sunt importante, dar le putem și negocia, atâta vreme cât ne acceptăm rolul de părinte și de adult într-o relație și adaptăm regulile în funcție de vârstă.

2. Lucrul de care un părinte ar trebui să țină cont și care să îl ghideze este să fie părintele pe care și-ar fi dorit el să îl aibă când era mic

Pentru copil, este foarte important să primească același mesaj de la ambii părinți sau de la ambii educatori, să nu existe polițist bun sau rău. 

Înainte de a lua o decizie, părintele ar trebui să analizeze dacă este nevoia lui sau a copilului și să regândescă abordarea din această perspectivă.

Cea mai importantă unealtă pe care o poate folosi un părinte pentru a crește copii fericiți este conectarea autentică.

3. Cum putem stimula abilitățile copiilor de a lua decizii? 

Pentru a învăța să ia decizii, copiii au nevoie să înțeleagă procesul. Luarea deciziilor trebuie să fie în acord cu nivelul lor de dezvoltare, iar alegerile să fie în acord cu vârsta. Tipul și numărul de alegeri va crește gradual.

Este important să fim autentici și realiști și să nu oferim false alegeri. De exemplu, dacă îi spunem copilului să aleagă între a citi și a se juca cu Lego, ar trebui să ne așteptăm ca el să aleagă joaca și să respectăm asta.  

4. Luarea deciziilor e un proces care implică mai multe arii de dezvoltare

În primul rând, este un proces emoțional, pentru că, în timp, copilul învață să își asume deciziile luate.

Este un proces concret, în care copilul învață că sunt niște pași de urmat când iei decizii. Este o etapă care începe de la o vârstă timpurie. Trebuie să ne gândim că baza personalității se formează până în 4 ani, astfel că, până la această vârstă, copilul are abilitatea de a lua decizii. Copilul învață prin imitație și prin modele de adulți care iau decizii în jurul lui.

Un rol important îl joacă neuronii oglindă, adică celulele responsabile despre modul în care reacționăm când vedem ceva la cineva. Un bebeluș zâmbește dacă îi zâmbim. Dacă intrăm într-o cameră în care toată lumea râde, e foarte probabil să ne vină să râdem.  

Adulții sunt oglinda prin care copiii filtrează lumea.

5. Este necesar să ne acceptăm toate emoțiile și să nu ne fie temă de cele așa zis negative, cum ar fi cele care generează plânsul

Când copiii sunt supărați e bine să îi ghidăm, să le validăm starea, să îi menținem în zona siguranței. Și noi, ca părinți, avem emoții negative și trebuie să le acceptăm și să le gestionăm într-un mod constructiv.

Este important să înțelegem gândurile care generează emoțiile

O strategie poate fi să ne imaginăm gândurile ca un tren care vine în gară și staționează și să folosim această strategie și cu copiii. Fericirea e cu atât mai mare cu cât nu ne mai identificăm cu gândurile noastre. Multe se repetă, nu ne aparțin sau pot să nu aibă legătură cu situația concretă. Această unealtă de vizualizare este foarte eficientă.

Dacă nu analizăm doar comportamentul, ci și sentimentul din spate, vom putea gestiona mai bine reacțiile copiilor. Este important să creăm un mediu securizant emoțional pentru copii.

Ca o concluzie, putem spune că fericirea este o experiență, iar părinți fericiți înseamnă copii fericiți.


👉 Un alt subiect abordat de Valentina Secară și Raluca Cimpoiașu este și Cum facem atractivă învățarea online

*Studiul la care ne-am referit este cunoscut sub numele de "Piramida Fericirii" și a fost realizat de psihologul american Martin Seligman și echipa sa de cercetători. Acesta este unul dintre cele mai cunoscute studii despre fericire și a fost publicat în revista American Psychologist în anul 2005.

Cum sprijină Kinderpedia implicarea familiei în educația copilului?

Tehnologia are rolul de a sprijini procesul de învățare. Pe de o parte, prin facilitarea accesului la educație de calitate, cu conținuturi bogate și relevante și interacțiuni prompte și variate între elevi și profesori, precum și prin înlesnirea comunicării dintre școală, grădiniță și familie.

Pe Kinderpedia, părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie.

Kinderpedia creează mediul propice unui parteneriat între școală și familie și plasează colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare.

Dacă-ți dorești să vezi cum poți transforma școala ta cu ajutorul Kinderpedia, programează un demo online gratuit!

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK