Skip to main content
Follow Us
impactul grădiniței

Cum măsurăm impactul grădiniței asupra dezvoltării copilului?


 

Între 0 și 6 ani, copiii se dezvoltă în mod natural. Apare firesc întrebarea "Care este impactul grădiniței asupra dezvoltării copilului și cum îl putem măsura?"

Oana Moraru, expert în educație, fondatoarea Școlii Helikon și a platformei Vocea părinților vorbește despre modul în care se poate măsura impactul grădiniței asupra dezvoltării copilului și de ce aspecte ar trebui să țină cont managerii și educatorii atunci când prezintă progresul copilului în fața părinților.

La grădiniță, părinții pun mult accent pe joacă, pe distracție și copiii nu au acea disciplină necesară învățării. Din clasa pregătitoare și clasa 1, însă, încep mizele academice.

Învățătorii se așteaptă de la copii să aibă capacitatea să stea în sarcină, atenți, concentrați, să finalizeze ce au de făcut și să aibă toate deprinderile necesare pentru a face asta. Cu alte cuvinte, impactul grădiniței ar trebui tradus în atenție și concentrare.

Din păcate, se ajunge la un fel de ping-pong care pune o presiune nejustificată pe copii

Părinții cer de la grădiniță să pregătească copiii pentru a primi o etichetă bună la școală, să existe o investiție cu folos, iar învățătoarele își doresc de la copii să aibă formată atitudinea față de învățare.

Cum măsor impactul grădiniței asupra dezvoltării copilului?

Vocabularul unui copil se formează natural în intervalul 0-6 ani și este necesar să evaluăm cum poate influența grădinița dezvoltarea sa. În mod ideal, acest lucru este măsurat de o instanță neutră, un evaluator extern care să măsoare impactul grădiniței și modul în care a evoluat copilul.

Conectorii logici trebuie implantați în mintea copilului în intervalul 0-6 ani

Felul în care copiii și-i însușesc afectează pe termen lung alte aspecte.  Structura există nativ, dar se formează prin influența mediului. Intervenția pe limbaj în grădiniță înseamnă, de fapt,  intervenția pe gândire.

Copilul evoluează fantastic până la 6 ani, apoi intervine o perioadă de platou, în care se pun bazele. La matematică, prin jocuri, se dă copiilor ideea de descompunere și de lucru cu mulțimi și alte noțiuni importante. Educatorii ar trebui să facă activități care nu sunt în programă și nu neapărat la ora de matematică, ci la cercul de dimineață și în alte momente ale zilei, activități pe care părinții acasă nu vor intui să le facă.

Prin inițierea de activități noi sau inedit concepute, se va vedea contribuția educatorilor și impactul grădiniței

Rolul educatorilor este să îi pună pe copii în încurcături care să le dezvolte logica și atenția, prin jocuri matematice și lingvistice.

Jocurile de învățare antrenează mintea copiilor de azi. Avem tendința să îi considerăm mai mici sau să facem lucruri stereotipe cu ei, fără să luăm în calcul că aparțin unor generații mult mai evoluate.

În intervalul 0-6 ani, trebuie să stăm la pândă să vedem ce nu le place copiilor, pentru că exact acolo trebuie să intervenim

Acolo unde copiii simt că s-a ridicat gradul de frustrare, au tendința de a renunța, deoarece natura umană funcționează după principiul minimului efort.

În intervalul 2-6 ani, pentru ca impactul grădiniței să fie semnificativ, întoarcerea copilului în sarcină trebuie să fie literă de lege

Ei trebuie să învețe să finalizeze lucrurile, dar prin glumă și punere în poveste.

Ca să poți face jocuri de putere cu copilul, trebuie să îl lași și pe el să facă jocuri de putere cu tine, să te conducă. Este nevoia lor de putere, de a domina adultul.

Ideea de treabă bine făcută trebuie inoculată de la vârste mici, preferabil până la șase ani.  Neurosțiințele spun că până la această vârstă se formează ideologia de viață și în acest interval este important să îl fascinezi pe copil pentru a-i inocula ideea de hărnicie.

Este ok să întoarcem copilul în sarcină, atâta timp cât nu punem în cuvinte nimic din judecată și critică.

Grădinița este locul în care se formează caracterele copiilor și aici este în regulă să găsim toate comportamentele posibile.  La grădiniță apare și bullyingul, ca exprimare a teritorialității copilului. 

Felul în care se oferă feedback creează credibilitate și le dă părinților o idee despre impactul grădiniței

Pentru ca părintele să aibă încredere în grădiniță, el trebuie să fie informat cu privire la direcțiile de dezvoltare.

Oana Moraru consideră că feedbackul către părinți trebuie să conțină mereu cele 5 arii de dezvoltare ale copilului și ce progrese s-au făcut pe ele. 

Jocul pedagogic trebuie să integreze tipurile de inteligență într-un construct cât de cât echilibrat. Logica matematică are și o componentă fizică, motorie.

Limbajul copilului depinde de cât a vorbit mama cu el în intervalul 0-2 ani, dar inteligența lingvistică se poate dezvolta în grădiniță

La grădiniță este foarte dificil să ții cont de materii, pentru că inteligența se dezvoltă în toate tipurile de activități, de aceea se recomandă lucrul cu cele cinci arii de dezvoltare.

Este esențial ca educatorii să transmită părinților ideea de colaborare într-o manieră relaxată, folosind un limbaj mai puțin metodologic, astfel încât aceștia să rezoneze și să vadă foarte clar progresele copiilor lor.

Nivelul de colaborare și relaționare la 5 ani spune foarte multe despre cine va fi copilul în viitor

Comunicarea cu părinții, bazată pe urmărirea celor 5 arii de dezvoltare, poate conține și un grafic de urmărire a evoluției. Părinților li se vor comunica permanent nevoile copiilor.

Unii copii au nevoie de o figură, un adult care să le fie alături și să îi susțină pe tot parcursul traseului academic, iar părinții trebuie informați în acest sens, așa cum trebuie să știe în permanență pe ce arii mai are nevoie copilul să lucreze și unde are nivelul de competență cerut pentru vârsta lui.

Toți copiii sunt diferiți, de aceea este extrem de util să comunicăm părinților acest aspect și să îi ținem la curent cu evoluția și tipologia propriului copil, dincolo de grafice și încadrări clasice.

Sistemele alternative de învățare se raportează la aceleași deprinderi și arii de dezvoltare

Indiferent de scenariul grădiniței, este nevoie să păstrăm căptușeala clasică a învățării, de construcție a gândirii și limbajului. Nu scenariul contează, ci baza care se pune pentru formarea gândirii.

În intervalul 0-6 ani, memoria este foarte importantă, de aceea trebuie antrenată

Antrenarea memoriei nu se face prin memorizări clasice de poezii și cântece, ci prin cele care au o înșiruire logică.  Jocurile de memorie și jocurile ritmice antrenează sintaxa frazei și determină felul în care va vorbi copilul.

În faza inițială de formare a inteligenței, memoria lingvistică este activată. Sintaxele pe care le folosim dezvoltă inteligența copilului conștient sau în alt ritm, așa că este indicat să nu folosim doar limbajul administrativ și cuvintele uzuale cu copiii, ci și construcții mai complexe.

Cum desenează copilul arată ce tip de inteligență are. Aici nu contează talentul artistic, ci felul în care redă pe hârtie simbolistica unor lucruri. Felul în care desenează un copil – cu volume, cu detalii, antrenează extraordinar de mult dezvoltarea gândirii și a inteligenței generale.

Rolul educatorului în grădiniță este să formeze atenția voluntară

Cea mai înaltă formă de maturizare intervine atunci când copilul își ia mintea în propria posesie, vorbește singur cu el în gând și știe când să fie atent.

Alături de comunicarea evoluției copiilor, Oana Moraru recomandă realizarea unui ghid al grădiniței, care să conțină inclusiv informații cu privire la implicarea părinților în activitățile de la grupă.

Acesta le va conferi părinților liniștea de care au nevoie atunci când își duc copilul la grădiniță. De asemenea, comunicarea verbală cu părintele este esențială și îl ajută să înțeleagă că adevărata adaptare are loc după șase luni și abia de la acel punct încolo se poate lucra cu adevărat cu copilul.  

Adaptarea la nivel de corp se întâmplă după 3 luni, adaptarea la nivel de emoții are loc după 6 luni de la intrarea în colectivitate

De asemenea, părinții trebuie să înțeleagă mecanismul comportamentului imitativ. Într-o primă fază, toți copiii imită și împrumută reacțiile și comportamentele de la ceilalți copii, pentru că așa resimt putere. Acest comportament imitativ nu rămâne stabilizat în copil, astfel că părinții nu ar trebui să se teamă că modul în care se poartă alți copii ar putea "strica" educația propriului copil.

Alte modalități de comunicare recomandate de Oana Moraru pentru a măsura și comunica impactul grădiniței asupra dezvoltării copilului sunt întâlniri 1-1 cu părinții, rapoarte scrise, reamintirea permanentă a faptului că până la șase ani copiii se schimbă permanent, că au pusee, că sunt normale schimbările de comportament și buclele în evoluție.

Oana Moraru are o experiență de 20 de ani în învățământul privat și a sprijinit zeci de școli și grădinițe în procesul de autorizare și acreditare. A format și consiliat echipe de profesori și educatori, a alcătuit oferte educaționale, programe alternative și sisteme de monitorizare a progresului școlar.

Principalele idei cu privire la impactul grădiniței asupra dezvoltării copilului au fost extrase din prezentarea susținută de Oana Moraru în cadrul evenimentului Grădinița 2.0, facilitat de către Kinderpedia.

Mai multe subiecte despre educația timpurie puteți citi în articolele Rolul familiei și al grădiniței în educația timpurie și Fericirea începe în copilărie. Cum putem crește copii fericiți?

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK