Skip to main content
mentalitate flexibilă

Profesorii cu mentalitate flexibilă: actori esențiali în dezvoltarea copiilor


Profesorii cu mentalitate flexibilă joacă un rol esențial în dezvoltarea copiilor. Sunt deschiși și reușesc să creeze un mediu propice învățării. Promovarea unei mentalități flexibile la elevi reprezintă o prioritate pentru sistemele de educație, însă, la fel de important este să înțelegem și care este mentalitatea cu care profesorii acționează în sala de clasă.

„Toată lumea se naște cu o dorință intensă de a învăța. Bebelușii își antrenează zilnic abilitățile, învață să meargă, să vorbească, se descoperă pe ei înșiși și lumea înconjurătoare, fără să se gândească la efort, eșec și reușite. Ei încearcă constant, fac greșeli, se ridică și o iau de la capăt, iar asta ar trebui să fie o lecție esențială și pentru adulți.”afirma Carol Dweck, psiholog și teoretician la Universitatea Stanford. 

Cercetările lui Carol Dweck, precum și cartea sa lansată în anul 2006: Mindset:The New Psychology of Success, au popularizat conceptul de mentalitate fixă și mentalitate flexibilă și au pus în discuție diferențele semnificative dintre aceste două perspective.

Mentalitate flexibilă: ce este și de ce este ea importantă pentru viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi?

O teorie a inteligenței umane susține faptul că oamenii pot fi clasificați în funcție de convingerile implicite pe care le au despre propriile abilități. Persoanele cu o mentalitate fixă cred că abilitățile sunt înnăscute, că sunt statice și că nu se pot modifica pe parcurs. Persoanele cu o mentalitate flexibilă consideră că abilitățile sunt dinamice și că se pot dobândi prin efort și studiu. Oamenii care funcționează preponderent cu o mentalitate flexibilă sunt mai deschiși spre cooperare, gestionează mai bine episoadele de eșec, înțelegând că eșecul reprezintă o etapă în procesul de învățare, sunt mai dornici să încerce lucruri noi și să iasă din zona de confort, în timp ce persoanele care dețin o mentalitate fixă preferă comoditatea, se mulțumesc doar cu un set restrâns de abilități și nu reușesc să depășească frustrarea apărută ca rezultat în fața unui eșec. 

Aceste două mentalități există în fiecare dintre noi, însă alegem să folosim preponderent una dintre ele. Chiar și cei care au dominant mentalitatea flexibilă pot, în anumite contexte și circumstanțe, să apeleze la mentalitatea fixă, iar acest lucru este perfect normal și natural. 

Vestea bună? Mentalitatea flexibilă se învață prin exercițiu și oricine poate ajunge să o folosească cât mai des, în cât mai multe contexte. 

Beneficiile unei mentalități flexibile pentru elevi

Primele cercetări ale lui Carol Dweck au demonstrat multiple beneficii potențiale ale încurajării unei mentalități flexibile în educație. Unul dintre studiile sale a demonstrat faptul că, pentru copii este mai valoros să primească încurajări în raport cu eforturile pe care le-au depus (focus pe proces), în raport cu perseverența lor și cu strategia abordată, mai degrabă decât prin raportare la nivelul lor de inteligență. Aceste încurajări îi ajută pe cei mici să nu se simtă stânjeniți atunci când greșesc și să fie mai curajoși în acceptarea unor sarcini mai complexe.

În cadrul TED TALK-ului său, Dr. Carol Dweck, vorbește despre un studiu în care copiii au fost învățați că, pe măsură ce se împing la limita zonei lor de confort, creierul lor poate forma noi conexiuni neuronale mai puternice. Studiile ei au arătat o îmbunătățire semnificativă a realizărilor într-o gamă largă de grupe de vârstă și medii. 

Mentalitatea flexibilă a fost adoptată pe scară largă în interiorul și în afara educației; cercetările continuând să avanseze, iar dovezile privind beneficiile unei mentalități flexibile în educație continuând să se adune. Constatările lui Carol Dweck sugerează faptul că elevii vor învăța mai mult, mai repede și mai temeinic, dacă vor avea o mentalitate flexibilă.

Poate fi utilă adoptarea unei mentalități flexibile și pentru profesori?

Adoptarea unei mentalități flexibile nu este benefică exclusiv pentru elevi. Promovarea unei mentalități cu focus pe creștere în rândul profesorilor, îngrijitorilor și părinților poate aduce reale beneficii asupra întregului proces educativ. 

Potrivit lui Jackie Gerstein, profesorii, asemenea elevilor cărora le predau, pot învăța să dezvolte o mentalitate flexibilă, dar acest lucru necesită o planificare atentă din partea conducerii școlii. Cea mai evidentă modalitate de a antrena o mentalitate flexibilă la profesori este prin a oferi contexte variate în care ei să o practice. 

Gerstein a organizat o serie de cursuri de dezvoltare profesională care au avut drept scop să îi instruiască pe profesori cu privire la modul prin care pot modela o mentalitate flexibilă în rândul elevilor lor. Unul dintre principiile-cheie a fost acela de a-i încuraja pe profesori să se vadă pe ei înșiși ca pe niște cursanți și, așa cum elevii sunt cu toții capabili să învețe și să se îmbunătățească, la fel puteau și ei. Profesorii participanți au înțeles faptul că nu îi pot sprijini pe elevi în procesul de conturare a unei mentalități flexibile decât prin oferirea de exemple pozitive în acest sens. De asemenea, profesorii au înțeles faptul că utilizarea unei mentalități flexibile îi va ajuta în toate contextele vieții lor, nu doar la școală.

Atunci când atât profesorii, cât și elevii practică o mentalitate flexibilă, întregul proces de instruire devine mai bun. Carol Dweck punctează faptul că atunci când îi lăudăm pe elevi pentru cât de deștepți sunt, îi ajutăm să își crească stima de sine, însă s-ar putea să îi încurajăm, de fapt, să dezvolte o mentalitate fixă - ceea ce le-ar putea limita potențialul de învățare. Prin urmare, feedback-ul pe care un profesor cu mentalitate flexibilă îl oferă, se concentrează pe munca depusă de către elevi, de-a lungul procesului în care s-au implicat; acest lucru ajutând la maximizarea potențialului. 

5 superputeri ale unui profesor cu o mentalitate flexibilă:

  1. Își asumă responsabilitatea pentru îmbunătățirea practicilor utilizate la clasă;
  2. Vede eșecurile și feedback-ul primit de la ceilalți ca pe oportunități de învățare și de dezvoltare și îmbunătățire a abilităților;
  3. Are un apetit pentru învățare ridicat și caută în mod activ noi oportunități și provocări;
  4. Are așteptări reale, pozitive și înalte pentru elevii săi;
  5. Este activ, concentrat și conștient de procesul de dezvoltare a unei mentalități flexibile și încearcă să perpetueze această perspectivă și în rândul elevilor săi.

Sfaturi pentru crearea unei culturi de predare a mentalității flexibile

1. Atunci când dorim conturarea unei mentalități flexibile trebuie să înțelegem că este important să apreciem mai mult procesul decât rezultatul. Valorificarea procesului în detrimentul rezultatului poate fi dificilă într-un mediu axat pe rezultate, dar profesorii și liderii educaționali care apreciază mentalitatea flexibilă și beneficiile sale pe termen lung au mai multe șanse să rămână pe drumul cel bun;

2. Profesorii trebuie să caute, să încerce și să aplice diferite metode de predare și strategii de învățare variate, pentru a-i sprijini pe elevi să construiască abilitățile de care au nevoie. Profesorii care îmbrățișează o mentalitate flexibilă și care ies des din zona lor de confort, se adaptează mai rapid în funcție de noile provocări și găsesc cu ușurință noi strategii pentru a își atinge obiectivele;

3. Găsirea strategiilor de predare potrivite, care ajung la elevi și îi ajută să învețe noi deprinderi, ar trebui sărbătorită împreună cu elevii, dar și cu ceilalți profesori. Acest lucru întărește accentul pus pe efort și pe proces. De asemenea, oferă oportunități de a împărtăși învățături valoroase în cadrul comunității școlare;

4. Mentalitatea flexibilă ar trebui promovată la nivelul întregii instituții de învățământ. Împărtășirea succeselor și eșecurilor între profesori și lideri, ajută la stabilirea unei culturi care valorizează provocările și care promovează o mentalitate flexibilă.

Utilizarea unei mentalități cu focus pe creștere aduce nenumărate beneficii asupra comunității școlare și asupra procesului de predare-învățare. 

Iată aici câteva concluzii cu privire la importanța promovării unei mentalități flexibile atât în rândul elevilor, cât și în rândul profesorilor. 

Cum te ajută tehnologia să cultivi o mentalitate orientată către creștere și să oferi un model sănătos elevilor și copiilor tăi

 

O mentalitate orientată către creștere îți oferă un avantaj pe tot parcursul vieții, pentru că este sinonimă cu dezvoltarea profesională și profesională. Ca profesori și părinți, avem responsabilitatea să le oferim copiilor un model de creștere permanentă iar unul dintre aspectele unde exemplul nostru poate avea un impact este chiar relația cu tehnologia. E important să folosim instrumentele digitale echilibrat, pragmatic, fără patos și de tensiune, dar și fără teamă și neîncredere.

La Kinderpedia, am construit o platformă digitală completă, prietenoasă și intuitivă, care îi ajută pe profesori să economisească între 6 și 9 ore pe săptămână din timpul lor administrativ și să îl canalizeze acolo unde contează, către nevoile specifice ale fiecărui copil. Ajutăm școlile și grădinițele să lucreze smart și eficient, să comunice mai ușor cu familia, să îți creeze un mediu de lucru dinamic și conectat la clasă și să automatizeze întreaga activitate financiară. 

Vrei să descoperi cum poate ajuta Kinderpedia școala sau grădinița ta? Programează un demo pentru echipă, cu unul dintre specialiștii noștri. 


Programează un demo

Pentru multe școli și grădinițe, ARACIP aduce emoții, tensiune și multă nesiguranță. Nu din cauza unor reguli neclare sau a unei evaluări imprevizibile, ci pentru că există o diferență mare între limbajul juridic al standardelor și realitatea de zi cu zi din școli. În practică, oamenii muncesc mult și fac lucruri bune, dar nu știu mereu cum să lege ceea ce fac de cerințele standardului.

Ce ne-a arătat un webinar cu peste 290 de oameni LIVE?

Acest lucru s-a văzut clar în webinarul organizat cu Asociația Școlilor Particulare din România. Peste 290 de directori, administratori și membri ai echipelor de management au participat cu aceleași întrebări și preocupări. Dincolo de detaliile tehnice, a devenit clar că problema nu este lipsa regulilor, ci modul în care le înțelegem și le aplicăm în școli.
autorizare acreditare evaluare aracip

Ideea care schimbă complet modul în care privim evaluarea

Una dintre ideile care a făcut „click” pentru mulți participanți a fost aceasta: evaluatorul nu vine să citească dosare, ci să caute răspunsuri la cerințe. Când o școală adună documente fără să știe exact ce demonstrează fiecare, evaluarea începe să pară birocratică și nedreaptă. Nu pentru că standardele cer prea mult, ci pentru că documentarea nu are un sens clar.

De la documente făcute din reflex la documente făcute cu cap

Aici intervine schimbarea de perspectivă care contează cu adevărat.
În loc să adunăm documente doar pentru că „așa se cere”, este mai eficient să ne concentrăm pe cerințele standardului și să arătăm cum activitatea noastră le susține. Astfel, procesul devine mai simplu. Știm ce demonstrăm cu fiecare document, de ce avem nevoie de el și cum îl folosim. Relația cu ARACIP devine mai clară, iar stresul scade.

Metodologie și standarde: două lucruri diferite, adesea amestecate

Pentru a înțelege cum funcționează ARACIP, este important să separăm două concepte adesea confundate. Metodologia este ca un „manual de reguli”, cu instrucțiuni clare despre cine evaluează, cum se face evaluarea și ce decizii pot apărea. Standardele sunt ca un „carnet de evaluare”, care arată ce se așteaptă de la o școală și ce înseamnă să funcționeze bine. Fără metodologie, evaluarea ar fi haotică. Fără standarde, ar fi subiectivă.

Cele trei tipuri de evaluare ARACIP, pe înțelesul tuturor

ARACIP folosește trei tipuri de evaluare, fiecare cu rolul său. Autorizarea răspunde la întrebarea „poate această unitate să înceapă să funcționeze?”. Acreditarea verifică dacă școala respectă legea și obține rezultate. Evaluarea periodică, la cinci ani după acreditare, urmărește progresul: ce s-a îmbunătățit, ce a evoluat și cum școala își corectează direcția.

Ce este, de fapt, un standard ARACIP

Un standard ARACIP nu este o listă generală de recomandări. Este un mecanism clar, bazat pe domenii, criterii, indicatori și cerințe precise. Fiecare indicator contează. Pentru nivelul „satisfăcător”, școala trebuie să îndeplinească toate cerințele, nu doar pe cele mai ușor de documentat. Nu există „compensări” între ele.

Cele trei zone care spun dacă o școală funcționează bine

În evaluare apar mereu trei mari zone. Prima este capacitatea instituțională: management, resurse umane, organizare și bază materială. De exemplu, modul în care se face și se distribuie orarul profesorilor arată capacitatea instituțională, asigurând o alocare eficientă a resurselor și desfășurarea activităților fără întreruperi.

A doua zonă se referă la eficacitatea educațională, adică la progresul real al copiilor și la coerența procesului de învățare. De exemplu, analiza periodică a progresului elevilor ajută profesorii și echipa de management să adapteze strategiile pentru a obține cele mai bune rezultate.

A treia zonă, managementul calității, verifică dacă școala se autoevaluează sincer și ia măsuri concrete când apar probleme. Organizarea de workshop-uri și sesiuni de feedback regulate este esențială pentru a găsi și aplica soluții pornind de la evaluările interne.

De ce resursa umană ridică cele mai multe semne de întrebare

Nu este întâmplător că cele mai multe întrebări din webinar au fost despre resursa umană. Procentul de personal calificat, statutul de titular, tipul contractelor sau situațiile speciale, cum ar fi concediile, creează multe confuzii. De obicei, nu pentru că regulile sunt complicate, ci pentru că există interpretări incomplete sau „din auzite”.

Contracte, colaborări și unde se face, de fapt, diferența

Indiferent dacă este vorba despre personal medical, psihologic sau nedidactic, regula de bază este aceeași: evaluatorul vrea să vadă că serviciul există, funcționează legal și are continuitate. Forma contractului contează mai puțin decât realitatea din spatele lui. Diferența o face citirea atentă a cerinței, nu numărul de documente produse „preventiv”.

Când apar cele mai multe blocaje: sedii noi și niveluri adăugate

Mutările, extinderea sediilor sau adăugarea unor niveluri noi de învățământ sunt situații frecvente și sensibile. În aceste cazuri, ARACIP vede școala ca un întreg, nu ca o sumă de excepții. De aceea, multe unități se blochează când tratează aceste schimbări superficial.

Evaluarea periodică și mitul „hârtiilor fără sens”

La evaluarea periodică, evaluatorul nu caută teancuri de documente, ci logică și progres. Vrea să vadă ce problemă ați identificat, ce decizie ați luat și ce s-a schimbat în realitate.

De exemplu, în cazul unei școli care a constatat că rata absenteismului era ridicată, echipa de management a decis să implementeze un sistem digital pentru urmărirea prezenței, combinat cu un program de recompense pentru elevii cu o prezență constantă. După șase luni, s-a observat o reducere semnificativă a absenteismului, iar evaluările arătau un progres clar în implicarea elevilor. Acest exemplu de plan clar, asumat, a impresionat evaluatorii, și a contat mai mult decât zeci de documente fără legătură între ele.

Un pas înainte, fără presiune

Dacă ar fi să rămânem cu o singură idee din acest articol, ar fi aceasta: ARACIP nu cere perfecțiune, ci coerență. Nu caută școli „fără greșeală”, ci școli care știu ce fac, de ce fac și pot arăta asta clar, atunci când li se cere. De multe ori, stresul apare nu din cerințele în sine, ci din lipsa unui sistem care să lege munca de zi cu zi de standarde. Când informația este împrăștiată, documentele sunt greu de urmărit, iar procesele nu sunt vizibile, evaluarea devine apăsătoare. Când lucrurile sunt însă puse cap la cap, evaluarea se transformă într-o simplă confirmare a ceea ce școala face deja bine.

Aici intervine rolul unui instrument digital precum Kinderpedia. Nu ca soluție miraculoasă și nu ca substitut al cerințelor oficiale, ci ca un cadru de lucru care ajută școlile să fie mai organizate, mai clare și mai sigure pe ele. Un loc în care documentele, procesele și activitatea zilnică se întâlnesc într-un mod firesc. Pentru că, dincolo de evaluări și proceduri, o școală sănătoasă se construiește zi de zi, iar o evaluare nu face decât să confirme acest lucru.

FAQ ARACIP – autorizare, acreditare, evaluare periodică școli și grădinițe

Ce contează, de fapt, în evaluarea ARACIP: documentele sau realitatea din școală?
ARACIP nu e interesat de „dosare frumoase”, ci de dovezi clare că școala funcționează conform cerințelor. Documentele sunt importante doar în măsura în care arată realitatea din spate: procese aplicate, decizii asumate, servicii funcționale. Cu alte cuvinte, evaluatorul nu caută hârtii „ca să fie”, ci răspunsuri la întrebarea: îndeplinește sau nu școala această cerință?
Cum se calculează procentul de cadre didactice titulare și calificate?
    Procentul se raportează la normele întregi constituite la nivelul unității, nu la numărul de persoane.
  • De exemplu, dacă ai 20 de norme întregi:
    • minimum 75% trebuie să fie ocupate de personal calificat
    • minimum 50% trebuie să fie ocupate de titulari
  • Este una dintre cele mai frecvente greșeli să se facă acest calcul „după oameni”, nu după norme.
Cadrele didactice fără definitivat pot fi considerate titulare?
  1. În practică, statutul de titular este legat de:
    1. existența unui post/catedre în unitate
    2. o decizie de repartizare validată
    3. un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată
  2. Cadrele angajate pe perioadă determinată, chiar dacă predau norma întreagă, nu intră, de regulă, în procentul de titulari.
Ce se întâmplă cu cadrele titulare aflate în concediu de maternitate?
Concediul de maternitate nu anulează statutul de titular. Postul rămâne în schema unității, iar situația se documentează prin decizii de suspendare și înlocuire temporară. Evaluatorul se uită la structura reală a unității, nu penalizează situații legale și normale.
Angajații aflați în ultimul an la PIPP sunt considerați personal calificat?
Nu. „Calificat” înseamnă calificare obținută, nu „în curs de obținere”. Până la finalizarea studiilor, aceste persoane se raportează separat. Este important să nu forțați această interpretare, pentru că procentul de personal calificat este o cerință clară.
Cadrele didactice necalificate pot face parte din comisii (CA, CEAC etc.)?
Nu există o regulă generală de tip „nu au voie”, însă:
  • În CEAC, este recomandat ca membrii să poată susține coerent procesul de evaluare a calității.
  • În CA, componența este stabilită prin metodologie, pe categorii de membri.
Important este să evitați conflictele de rol și să documentați clar numirile în comisii.
Sunt obligatorii contracte individuale de muncă pentru medic, psiholog, asistent, personal nedidactic?
  • Nu forma contractului este esențială, ci existența serviciului, legalitatea și continuitatea lui.
  • În funcție de cerință:
    • unele servicii pot fi acoperite prin contracte de colaborare
    • altele presupun angajare, dacă acest lucru este cerut explicit
  • Evaluatorul va verifica dacă serviciul există în realitate, nu doar pe hârtie.
Este necesară autorizarea ARACIP când adăugăm un nivel nou de învățământ?
Da. Orice nivel nou (antepreșcolar, preșcolar, primar, gimnazial, liceal) presupune o procedură de autorizare ARACIP, chiar dacă unitatea este deja acreditată pentru alte niveluri.
Mutarea școlii într-o altă clădire afectează acreditarea?
Da, mutarea sediului este o modificare majoră. Baza materială face parte din evaluare, iar schimbarea spațiului poate necesita reevaluare sau actualizare a situației în relația cu ARACIP.
Sediile extinse intră în evaluare?
Da. Sediile extinse sunt tratate ca structuri arondate, iar documentarea trebuie să acopere și funcționarea acestora.
Ce înseamnă „document asumat care demonstrează progresul”?

Nu o listă de facturi și nu un inventar. Evaluatorul caută:

  • o problemă identificată
  • o decizie asumată
  • o acțiune concretă
  • un rezultat vizibil

Un document care spune „am identificat X, am decis Y, am făcut Z și asta s-a schimbat” valorează mai mult decât zeci de documente fără context.

Evaluatorii verifică și documentele originale (cataloage, registre)?
Da, pot solicita documente originale pentru verificări punctuale. De aceea, completarea corectă și coerentă a documentelor oficiale rămâne esențială.
Este necesar aviz DSP pentru cabinetul medical din grădiniță?
Dacă există cabinet medical funcțional, avizarea DSP este necesară pentru a demonstra respectarea cerințelor de sănătate și igienă.
Sunt necesare documente pentru siguranța echipamentelor de joacă?
Da. ARACIP urmărește siguranța copiilor. Documentele care arată verificări, mentenanță, conformitate și remedierea problemelor sunt extrem de importante.
Cum ajută un sistem digital precum Kinderpedia în evaluare?

O platformă de management școlar ajută școala să:

  • organizeze documentele
  • urmărească procesele
  • demonstreze aplicarea reală a procedurilor
  • coreleze activitatea zilnică cu cerințele standardelor

Exact acolo unde apar cele mai multe blocaje în practică.

Brazil

Av. Dr. Mário Vilas Boas Rodrigues
São Paulo - SP, 04723-000, BR

Portugal

Av. Infante Dom Henrique 143,
1950-406 Lisboa, PT

Romania

46-48 Calea Plevnei
010233 Bucharest, RO

Switzerland

Langgasse 47c
6340 Baar, CH

United Arab Emirates

Al Khatem Tower, Al Maryah Island
Abu Dhabi, UAE

United Kingdom

30 Churchill Pl, Canary Wharf
London E14 5RE, UK