Așteptările în parteneriatul școală-familie: Ce își doresc părinții și profesorii

Așteptările în parteneriatul școală-familie sunt elemente care ar fi bine să fie discutate teschis și transparent. Cunoașterea așteptărilor de ambele părți în parteneriatul școală-familie este un pas esențial în consolidarea relației școală-familie.

• Care sunt așteptările părinților de la profesori?
• Care sunt așteptările profesorilor de la părinți?
• Cum sprijină Kinderpedia implicarea familiei în procesul educativ al copilului?

American Psychological Association Dictionary definește așteptarea  sau - expectation -  ca fiind o stare emoțională de anticipare. Pe de altă parte, așteptările părinților sunt un aspect al atitudinilor parentale și reprezintă speranțele și aspirațiile pe care aceștia le au atunci când vine vorba de copiii lor, de nivelul de educație, viitorul statut profesional, starea de bine, sănătatea etc.

Părinții sunt primii și, fără îndoială, cei mai influenți educatori ai copiilor lor, asumându-și responsabilitatea pentru cadrul fizic, emoțional și mental al copiilor lor pentru învățarea pe tot parcursul vieții .

Familia le oferă primele modele de comportament, experiență și legături sociale. Este o sursă de sprijin emoțional și de informații despre cum să depășească dificultățile. Este baza pentru dezvoltarea abilităților interpersonale, care determină dezvoltarea lor ulterioară. Educația eficientă a copiilor și implicarea activă a părinților poate fi o sarcină provocatoare uneori.

Mediul școlar este al doilea cel mai important mediu social pe copii, după cel familial.

Este unul dintre grupurile care satisface nevoile existențiale și de dezvoltare ale copilului. Există procese complexe de socializare prezente în familie și în școală, care modelează conștientizarea și exprimarea culturală, precum și inițiativa și spiritul antreprenorial al tânărului. 

Care sunt așteptările părinților de la profesori?

Deși așteptările părinților pot fi individualizate nevoilor fiecărei familii, la baza tuturor acestora stau 4 mari piloni:

Conform Piramidei nevoilor, dezvoltată de către Maslow, la baza acesteia, pe lângă nevoile fiziologice, se află nevoile de siguranță. Astfel, fără a fi și a te simți într-un loc sigur, nu se poate crea un context favorabil învățării și dezvoltării. Părinții se așteaptă ca școala să fie acel lor sigur pentru copiilor lor, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional și psihic.

 

De altfel și funcția principală a școlii - învățarea - se află în topul așteptărilor pe care le au părinții de la școală. Aceștia își doresc ca propriii copii să evolueze tot mai mult din punct de vedere al performanței școlare, să fie susținuți de întreg colectivul școlar și astfel, să fie într-un proces continuu de dezvoltare. 

Numeroase studii arată faptul că părinții își asumă responsabilitatea covârșitoare pentru creșterea unui copil, dar în același timp, percep școala ca fiind responsabilă în principal pentru educația și progresul academic al copilului.

Pe de altă parte, de foarte multe ori, părinții pot face și ei obiectul acestui proces de învățare, să afle lucruri noi despre educația copilului și noi activități pe care le pot desfășura acasă pentru o mai bună sprijinire a dezvoltării celui mic.

Bazele dezvoltării emoționale și sociale se formează de timpuriu în sânul familiei, dar părinții se așteaptă ca și profesorii, în calitate de experți în educație, să contribuie semnificativ la acest palier al dezvoltării, prin metode și tehnici moderne și eficiente. Așteptarea este ca prin activități și evenimente, copiii să afle mai multe despre ei, despre emoțiilor lor, să se autocunoască, dar în egală măsură, să-și cunoască și colegii, să formeze grupuri de lucru și grupuri de prieteni.

Printr-un parteneriat eficient școală-familie, elevii sunt înzestrați cu competențe sociale care le vor permite să acționeze independent în viața de adult.

Cheia unui parteneriat eficient școală-familie este comunicarea, comunicarea deschisă în ambele sensuri, atât din partea părinților către școală, cât și invers. Transparența poate aduce multe beneficii în tot acest parteneriat care este menit să asigure copiilor un context prielnic dezvoltării și învățării. Dacă comunicarea este constantă, atunci familia este mult mai implicată în educația copilului și poate interveni atunci când este cazul. Kinderpedia sprijină procesul de comunicare școală-familie prin facilitățile oferite, de la mesaje mult mai rapide individualizate, până la mesaje pentru întreg grupul de părinți și chiar și alerte pentru situațiile de criză. 

Află ce spun părinții din comunitatea Kinderpedia. 👇

Care sunt așteptările profesorilor de la părinți?

Încă din primele zile de școală ori de grădiniță, apare involuntar nevoia de acomodare a copiilor. Ei dau piept cu un nou mediu, cu persoane noi, activități noi și deseori apar momente de teamă, anxietate, crize de plâns sau de furie. Aceste momente nu doar că afectează copilul, dar și starea profesorilor și a părinților. Pentru a trece cât mai ușor peste barierele de acomodare, familia poate ajuta copilul să se împrietenească cu ideea de grădiniță sau școală povestindu-i și făcând diferite activități care să sprijine acomodarea lor în primele zile ale anului școlar.

Când vorbim de pregătirea pentru grădiniță sau școală ne referim și la pregătirea constantă pentru procesul de învățare prin care trece copilul:

• un program de somn și odihnă corespunzător;
• crearea unei rutine zilnice;
• o alimentație echilibrată;
• o relație sănătoasă cu tehnologia și limitarea orelor petrecute în fața ecranelor;
• exerciții fizice și mișcare în aer liber;
• promovarea jocului liber ca formă de manifestare a creativității;

 

Toți copiii au nevoie să se simtă susținuți în orice  moment, indiferent de rezultatele obținute. Cercetările recente indică faptul că o implicare sporită a părinților în educația copiilor lor are ca rezultat o performanță academică mai mare a copiilor (Fehrmann, Keith și Reimers, 1987; Griffith, 1996; Scott-Jones, 1996; Watkins, 1997). Motivația și autoeficacitatea elevului sunt strâns legate de implicarea pe care familia lui o are în tot acest proces educațional (Hoover-Dempsey & Sandler, 1995; Hoover-Dempsey, Walker, & Sandler, 2005). 

Totodată, cercetările demonstrează faptul că și așteptările profesorilor sunt strâns legate de rezultatele elevilor. În timp ce așteptările ridicate ale profesorilor au efecte pozitive asupra performanței elevilor, așteptările cu un grad scăzut sunt recunoscute ca fiind un factor care contribuie la eșecul elevilor de cele mai multe ori. (Good și Nichols 2001). 

Conform Dr. Kenneth Shore, profesorii învață foarte repede că nu pot face singuri eforturi pentru a-i educa pe elevi și că au nevoie de ajutorul părinților. Desigur, profesorii doresc ca părinții să monitorizeze activitatea școlară a copiilor lor și să le ofere ajutor acolo unde este necesar, dar poate că ceea ce își doresc cel mai mult este ca părinții să transmită copilului lor respectul față de profesor și școală. A le transmite dorința de învățare, de explorare, este vital pentru motivația de a se implica activ în activitățile școlare.

Și asta pentru un motiv întemeiat: în general, copiii au rezultate mai bune la școală atunci când părinții lor încurajează respectul pentru statutul și competența profesorului, dar și când îi văd pe părinți și pe profesori lucrând ca o echipă unită care țintesc aceleași obiective. Votul de încredere al părinților în profesor îi conferă acestuia o parte din autoritatea lor și sporește receptivitatea elevilor.

Ca orice instituție sau organizație, școala are propriul set de norme, construite în favoarea întregii comunități, pentru a asigura siguranță, bunăstare și o organizare eficientă a proceselor. Dacă părinții vorbesc deschis cu copii lor despre regulile școlii, arată că le pasă și că respectă acest regulament, elevii vor tinde să facă același lucru.

Profesorii și managerii școlii se așteaptă ca părinții să înțeleagă necesitatea acestor reguli ale clasei sau ale școlii și să le respecte, conducând la o bună funcționare a tuturor activităților.

Atât profesorii cât și managerii școlii își doresc de la părinți implicare și proactivitate, atât în ceea ce privește activitățile cotidiene ale copiilor în școală, cât și atunci când vine vorba de activități nonformale. Implicarea activă a familiei în activitățile educaționale, va stimula totodată și implicarea copiilor.

În cadrul unui studiu realizat în Italia, s-a analizat măsura în care părinții au avut un impact asupra bunăstării copiilor lor în timpul pandemiei COVID-19. Implicarea părinților a fost definită ca fiind crucială mai ales din perspectiva stresului și al nivelului stării de bine resimțit. Nivelul de stres al părinților a afectat modul în care elevii au experimentat noul mediu de învățare: cu cât părinții lor se simțeau mai stresați, cu atât mai mult au perceput negativ învățarea la distanță.

Atunci când părinții înțeleg importanța prezenței lor la activitățile școlii, aceștia își oferă timpul și energia în sprijinirea acestui proces. Atunci când angajamentul lor față de obiectivul comun este atent analizat și apreciat, ei devin parte a clasei și decid să co-creeze climatul școlar. 

Pentru școală, ei reprezintă capitalul social de bază și sprijinul pentru eforturile elevilor. Respectul reciproc, încrederea și cooperarea consolidează activitatea educațională a elevilor, ceea ce le oferă șanse de succes în învățare.

Profesorii și părinții care caută modalități de îmbunătățire a experienței școlare a copiilor și transformă totul  într-un dialog deschis, au șansa de a crea un climat care să favorizeze schimbările benefice dezvoltării armonioase a copiilor.

Prin întreprinderea unor acțiuni comune, aceștia dau un exemplu de comunicare eficientă și competențe axate pe rezolvare de  probleme. În același timp, ei pregătesc o nouă generație de elevi pentru provocările viitorului (Gajdzica, 2008).

„Nu există o modalitate mai bună de a crea o relație puternică cu părinții decât includerea lor în activitatea școlară și dezvoltarea unor forme cuprinzătoare de cooperare, oferindu-le posibilitatea de a se „cufunda" în atmosfera școlii și de a experimenta procesul educațional la care participă copiii lor."  Piotrowska-Gromniak, 2018 

Cum sprijină Kinderpedia implicarea familiei în procesul educativ al copilului

Tehnologia are rolul de a sprijini procesul de învățare.  Pe de o parte prin facilitarea accesului la educație de calitate, cu conținuturi bogate și relevante și interacțiuni prompte și variate între elevi și profesori, precum și prin înlesnirea comunicării dintre școală, grădiniță și familie.

Pe Kinderpedia, părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie.

Kinderpedia creează mediul propice unui parteneriat între școală și familie și plasează colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare.