Cyberbullying în școală: Ce este și ce măsuri de prevenție puteți implementa

• 5 lucruri de știut despre cyberbullying
• Forme de cyberbullying în mediul școlar
• Măsuri și activități anti-cyberbullying în școală și la clasă
• 5 moduri prin care Kinderpedia asigură un mediu pozitiv de utilizare a tehnologiei

5 lucruri de știut despre cyberbullying

1. Cyberbullying-ul reprezintă o formă bullying specific erei digitale, care se petrece în mediul virtual. Se manifestă prin postarea pe internet sau transmiterea de mesaje sau imagini cu caracter injurios sau agresiv prin intermediul instrumentelor digitale.

   Dacă bullying-ul în forma lui clasică de violență fizică a început să fie studiat în urmă cu 40 de ani, o atenție sporită asupra cyberbullying-ului a început să fie acordată abia după 2010.

   Caracterul recent al studiilor pe tema cyberbullying-ului și lipsa cercetărilor bine documentate l-a determinat pe părintele programelor anti bullying în școală, Dr. Dan Olweus, să considere fenomenul unul secundar, ba chiar exagerat. Totuși, realitatea curentă și consecințele extrem de grave care decurg din expunerea copiilor la mediile online (care merg până la gânduri suicidale) îl contrazic.

2. Probabil mulți consideră că social media este principalul promotor al cyberbullying-ului. E adevărat că incidența violenței în mediul online a crescut odată cu timpul tot mai mare petrecut de copii în fața ecranelor, cu diversitatea activităților din mediul virtual, și este strâns legată și de vârsta copiilor.

   Raportul Salvați Copiii din 2021 arată că 99,3% dintre minorii intervievați aveau profil pe o rețea de socializare. Însă, forme de cyberbullying se întâlnesc și pe email, prin mesaje directe pe telefon sau device-uri similare (precum pagerele), pe pagini web personale, în jocuri online sau pe forumuri de discuții.

3. Datorită mediului de propagare și contextului demografic, cyberbullying-ul apare preponderent în mediul urban. Fetele de gimnaziu sau liceu sunt categoria cel mai des vizată.
4. Sondajele arată că datorită fenomenului tot mai extins, protejarea copiilor de violența din mediul online a devenit, în ultimii ani, principala provocare a părinților. În ce privește școlile, educatorii și profesorii trebuie, în primul rând, să identifice ei înșiși manifestările formelor de violență și să le prevină, după cum ne-a explicat Laura Ion, co-fondatoare Parentopolis. 
5. La fel ca în cazul bullying-ului, acțiunile de prevenire a cyberbullying-ului reprezintă un efort comun complex, care implică atât familia, cât și școala și comunitatea din care acestea fac parte, sau autoritățile publice din spațiul respectiv. 

Forme de cyberbullying în mediul școlar

Studiile de specialitate au identificat mai multe forme de cyberbullying, în funcție de canalul pe care se manifestă:

• Violență verbală - trimiterea de mesaje injurioase personal sau în grupuri de discuții
• Hărțuire - transmiterea de mesaje cu caracter ofensator, în mod repetat
• Urmărirea agresivă (cyberstalk) - o formă de hărțuire online care presupune diverse moduri de amenințare sau intimidare 
• Denigrare - trimiterea sau postarea de mesaje mincinoase sau neadevărate despre o persoană sau un grup de persoane
• Impersonare - falsificarea identității online a unui utilizator cu scopul de a posta comentarii care aduc prejudicii imaginii utilizatorului respectiv
• Înșelăciunea - trimiterea sau postarea de materiale despre o persoană care conțin informații sensibile, private sau jenante, inclusiv redirecționarea mesajelor sau imaginilor private. Adesea, utilizatorului i se  solicită informații jenante care apoi sunt făcute publice
• Excluderea - acțiuni care au drept consecință excluderea utilizatorului dintr-un grup online.

În mediul școlar, copiii sunt aproape permanent supravegheați, iar accesul la device-uri le este limitat. Astfel, am putea crede că cyberbullying-ul apare mai rar aici. 

Totuși, studiul Salvați Copiii menționat arată că din procentul de 73% dintre copiii respondenți care folosesc internetul la școală, mai puțin de jumătate o fac în scop educațional. Scopurile sunt mai degrabă recreațional, de socializare, adesea în pauze sau chiar la ore, pe ascuns.

Practic, orice copil cu acces la un smartphone și internet ar putea, într-o pauză de 10 minute, trimite o serie de mesaje agresive unei victime al cărui cont sau număr de telefon îl cunoaște. Anonimitatea l-ar scuti de orice urmă de suspiciune.

Măsuri și activități anti cyberbullying în școală și la clasă

Din start trebuie menționat că toate studiile arată că un răspuns agresiv sau violent la o tentativă de cyberbullying nu are niciodată efectul scontat - adică pedepsirea autorului. Dimpotrivă, lucrurile se înrăutățesc și mai mult pentru victimă.

Digitalizarea modului de lucru din școli și grădinițe, sau accesul copiilor la device-uri smart sunt tendințe firești, pe care inclusiv noi, echipa Kinderpedia, le încurajăm și promovăm. Într-o lume în care inteligența artificială va avea un cuvânt tot mai mare de spus, sublinia profesorul Mircea Miclea, doctor în științe cognitive, a le refuza copiilor instrumentele digitale nu e un răspuns la amploarea pe care o ia fenomenul de cyberbullying. 

Și atunci, ce putem face pentru a nu priva copiii de acces la informație, și totuși să le asigurăm un mediu digital sigur?

Profesorul Miclea menționa că modul în care copiii folosesc instrumentele digitale trebuie să fie unul controlat - tot așa cum, în calitate de părinți, cautăm moduri de a ghida copii în mediul fizic. Pentru echipele școlare, raportul Salvați Copiii oferă, în acest sens, câteva direcții concrete de acțiune:

1. Stabiliți o politică școlară clară pentru gestionarea agresivității, ca răspus rapid și consecvent la rapoartele de hărțuire. Deși în cazurile de cyberbullying autorul e mai greu de identificat (el rămânând adesea anonim), atunci cât acest lucru se întâmplă, e util ca strategia școlară șă fie una previzibilă, pentru a-i sprijini și pe profesori în gestionarea situațiilor, dar și de a oferi sprijin concret victimelor.
2. Implicați elevii și profesorii din școală în crearea de norme clare de utilizare a dispozitivelor digitale, în funcție de specificul local sau de nevoile instituției de învățământ. De exemplu, la Școala Ioanid din București, copiii de vârste mai mari sunt încurajați să folosească social media și internetul pentru a comunica activitățile școlii sau a crea și gestiona comunitatea elevilor. Însă totul se face de pe conturi protejate, cu firewall sau cu anumite restricții.
3. Creați un mediu sigur și incluziv în clasă și în afara ei, în care toți copiii se simt respectați și apreciați. Agresorii din mediul virtual sunt adesea agresori și în spațiul fizic, deci predispuși la acte de bullying. Iar acestea din urmă pot fi eliminate dacă nu au un mediu propice de manifestare. Acest lucru presupune ca familiile și întreaga comunitate să descurajeze și să sancționeze pe loc agresivitatea.
4. Oferiți profesorilor cursuri de formare, conferințe sau programe de pregătire continuă pe tema cultivării stării de bine în școală. Platforma și centrul Parentropolis menționate anterior oferă periodic cursuri de prevenire a bullying-ului și cyberbullying-ului pentru profesori/ învățători, consilieri școlari, sau părinți.
5. Creați un spațiu pentru dialog între copii, pentru ca aceștia să-și expună fricile sau temerile care-i împiedică să acționeze când sunt victime sau asistă la agresiuni online. De exemplu, 5% dintre minorii intervievați de Salvați Copiii refuză să vorbească despre agresiunea la care au fost supuși online, și mulți nu știu cu cine ar putea vorbi despre asta.
6. Oferiți elevilor exemple concrete de agresivitate online, cuvinte-cheie, modele de reacții cu efect și strategii de rezolvare a conflictelor. 
7. Observați și țineți cont de nevoile elevilor mai vulnerabili la hărțuire, cum ar fi elevii cu nevoi speciale sau fetele. Ajutați-i să se integreze prin implicarea lor în activități de grup, și crearea de situații în care copiii pot vorbi liber unii cu alții pentru a se cunoaște mai bine și a crea conexiuni. 
8. Oferiți sprijin și resurse atât pentru elevii care au fost hărțuiți, dar și pentru agresori. Un studiu publicat în Journal of Adolescent Health (Nansel et al., 2001) a constatat că agresorii prezintă un risc crescut de depresie, anxietate și sinucidere în rândul adolescenților. Iar cei care agresează în copilărie sunt predispuși la fapte penale în viața adultă.

De remarcat faptul că deși aceste măsuri vizează, în aces context, preponderent școala, ele nu vor avea niciodată succes fără un efort susținut și din partea părinților. În plus, instituțiile statului ar trebui, de asemenea, să susțină aceste demersuri prin campanii de interes public și acces facil și continuu pentru cadrele didactice la cursuri de formare.

5 moduri prin care Kinderpedia asigură un mediu pozitiv de utilizare a tehnologiei

Kinderpedia se alătură eforturilor de a crea un mediu educațional și social sigur pentru toți copiii. Prin intermediul platformei, se oferă o gamă diversă de funcționalități ce facilitează dobândirea abilităților digitale într-un mediu protejat. Copiii pot explora resurse educaționale recomandate de profesori, accesibile întregii clase, și pot lua parte la discuții de grup fără teama de a fi excluși.

1. Newsfeed-ul. Este locul unde o școală comunică anunțuri de interes general, evenimente sau diverse detalii care țin de funcționarea instituției. Datorită interfeței intuitive și familiare (asemănătoare cu cea din Facebook), dar și a sistemului de notificări, școala se asigură că transmite informația către întreaga comunitate. În plus, profesorii au posibilitatea de a publica pe peretele personal al unui copil diverse reușite ale acestuia, contribuind la stima de sine a elevului, fără a alimenta sentimente neconstructive de competitivitate sau resentimente în rândul altor familii.
2. Arhiva de documente. Profesorii pot urca aici resurse de informare recomandate eliminând astfel riscul ca elevii să navigheze online la nesfârșit în căutarea de informații. Părinții au în permanență vizibilitatea asupra acestor resurse.
3. Funcțiile de mesaje rapide sau live chat cu filtre și etichete. Sunt o metodă sigură de a comunica în timp real cu familia elevului și a evita ca discuția să se piardă între alte canale de comunicare. La rândul său, elevii mai mari care folosesc aplicația Kinderpedia pe dispozitive personale au un canal direct și sigur de comunicare cu profesorii lor.
4. Newsletter-ul. E o metodă foarte ușoară de a încuraja creativitatea elevilor și a-i lăsa să alcătuiască singuri, cu șabloane prestabilite, un buletin informativ al școlii.
5. Fișele de progres școlar. Organizate clar, arhivate într-un singur loc și ușor de accesat cu un click de către orice persoană autorizată, aceste fișe oferă nu doar detalii legate de evoluția academică a unui elev, ci și observații comportamentale. Atât profesorii elevului, cât și personalul auxiliar (de exemplu, psihologul sau medicul școlii) au acces la aceste fișe, precum și familia copilului. În condițiile în care un copil predispus la acte de cyberbullying este, adesea, agresiv și fizic, din observațiile regulate se pot trage diverse concluzii și se pot lua măsuri adecvate în timp util pentru a preîntâmpina propagarea comportamentului.

Chiar dacă progresele tehnologice și accesul la platforme online contribuie la acte de cyberbullying, excluderea instrumentelor digitale din viețile copiilor nu este o soluție pentru combaterea cyberbullying-ului. Dimpotrivă, tehnologia poate fi o soluție, parte dintr-un set de strategii ample și bine țintite pentru prevenirea fenomenului prin reglementarea utilizării ei în școli și promovarea unui mediu incluziv și pozitiv. Într-un sens mai larg, tehnologia poate fi utilizată pentru a dezvolta campanii publice și materiale educaționale destinate părinților și cadrelor didactice, crescând astfel nivelul lor de conștientizare și pregătindu-i pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de risc.

Descoperă Kinderpedia