Învățarea activă: de la predarea unidirecțională, la discuții, jocuri și proiecte colaborative

Învățarea activă presupune trecerea de la predarea unidirecțională, la discuții, jocuri și proiecte colaborative.

Cuprins:

• Învățarea activă: elevii își asumă un rol dinamic, participă și reflectează asupra propriei învățări
• Învățare "activă" vs "pasivă"
• 7 diferențe între învățarea activă și cea pasivă
• Constructivismul, originea metodelor de învățare activă

Învățarea activă: elevii își asumă un rol dinamic, participă și reflectează asupra propriei învățări.

Învățarea activă presupune trecerea de la predarea unidirecțională, la discuții, jocuri și proiecte colaborative. Când elevul participă activ la clasă, și calitatea actului educațional crește, cu fiecare contribuție individuală. Noțiunile și teoriile noi se nasc din schimbul de idei între toți cei implicați, concluziile se desprind natural și elevii și le însușesc mai ușor.  

Învățarea activă aduce în centrul procesului didactic, elevul. Învățarea activă este un model ce presupune: un nivel mai înalt de implicare din parte elevului, o serie de activități ce au la bază discuții, rezolvare de probleme, studii de caz, jocuri de rol și alte metode interactive. Cu toate acestea, îndrumarea instructorului este în continuare crucială în sala de clasă; indicațiile oferite, feedbackul și evaluarea rămân elemente esențiale în atingerea performanței. Rezultatele școlare ale elevului se îmbunătățesc semnificativ atunci când acestuia i se oferă posibilitatea de a se implica activ în construirea propriului parcurs de învățare.

Învățarea activă, după cum sugerează și numele, este o strategie de instruire în care elevii își asumă un rol dinamic, participă și reflectează asupra propriei învățări. Spre deosebire de învățarea pasivă care se rezumă la ascultarea unei prelegeri, învățarea activă cuprinde exerciții scurte de scriere, stimularea articulării unui punct de vedere critic, exerciții care prezintă situații reale de viață, lucru individual, în perechi sau în grupuri de colaborare. 

Cercetările indică faptul că învățarea activă funcționează deoarece implică consolidarea cunoștințelor de către cel care învață. În plus, elevii au mai multe șanse să dobândească deprinderi atunci când sunt puși în situații de colaborare și stimulați spre reflecție. Ceea ce face ca învățarea activă să fie mai eficientă decât instruirea tradițională bazată pe prelegeri nu este activitatea în sine, ci modul în care elevii se implică mental în sarcină. Învățarea activă este mai eficientă atunci când experiența îl sprijină pe elev să interacționeze cu o tematică dată și să reflecteze asupra acesteia.

Instruirea este mai eficientă atunci când mai multe căi neuronale sunt stimulate în același timp; cu cât putem activa mai mult creierul elevilor în diferite moduri, cu atât mai mult aceștia se dezvoltă și se bazează pe o metalitate flexibilă.

Implicarea a cât mai multor procese senzoriale, cognitive, emoționale și sociale ale elevilor va crește potențialul lor de învățare, iar acest lucru poate fi realizat prin: activități centrate pe rezolvarea de probleme; activarea regiunilor creierului implicate în funcțiile executive; stimulare tactilă; implicarea procesării vizuale; abordarea unui subiect în mai multe moduri (vizionare de filme, ascultare de secvențe audio, citit, interpretare roluri etc.); apelarea la experiențele de învățare traversate de către elevi până în acel moment (astfel, noile informații sunt legate de evenimente anterioare concrete); promovarea relațiilor colaborative.

Învățare "activă" vs "pasivă"

Linia dintre învățarea "activă" și cea "pasivă" poate fi neclară. Predarea care rămâne doar un transfer unidirecțional de informații, de la instructor la student, este în prezent un model prea puțin stimulativ pentru a ghida studenții spre învățare. De cele mai multe ori, învățarea pasivă poate fi utilizată drept fundament pentru un proces de învățare complex, în cadrul căruia elevul să fie implicat activ. Dacă în procesul didactic, elevul citește un material fără a fi însoțit de o stimulare spre reflecție, va reține doar 10% din ceea ce a parcurs. Completarea acestei etape cu o prezentare îl va ajuta pe elev să integreze materialul parcurs, iar ulterior va putea să îl definească, explice și descrie. Atunci când explicațiile profesorului sunt însoțite de un suport vizual, elevul va reuși să își amintească 50% din cele prezentate și să le aplice în contexte practice. 

Reușita elevului în ceea ce privește analizarea și evaluarea conținuturilor, dar generarea de noi idei, depinde de multitudinea de contexte în care acesta să fie stimulat spre reflecție, să i se solicite opinia critică și să pună în aplicare cele dobândite. Atunci când după citire, ascultare și scriere, elevul este pus și în situații practice, procesul de învățare activă este complet, iar procentul de informații cu care elevul va rămâne este de 90%. 

Învățarea activă a devenit un concept tot mai utilizat în domeniul educațional și presupune implicarea totală a elevului în procesul de acumulare de informații, de dezvoltare a competențelor, de formare a gândirii critice și de stabilire de conexiuni între diferite domenii.  

7 diferențe între învățarea activă și cea pasivă

Constructivismul, originea metodelor de învățare activă

Învățarea activă își are originea în curentul numit CONSTRUCTIVISM. Pilonii principali ai acestui curent se centrează pe ideea că elevul nu este „un vas ce trebuie umplut" ci este un partener în procesul de învățare, fiind conștient și implicat în demersul lui de formare de competențe. 

Teoria constructivistă a apărut în perioada 1980-1990 și se bazează pe ideea că elevii sunt participanți activi în procesul de învățare; cunoștințele sunt construite pe baza experiențelor. Pe măsură ce se produc evenimente, fiecare persoană reflectă asupra experienței și încorporează noile idei. Reprezentanți ai acestui model au fost: Dewey, Piaget, Vygotsky, Gagne și Bruner.

Învățarea activă este centrată pe elev și pe nevoile acestuia de a se dezvolta și subliniază importanța procesului de formare de conexiuni semnificative între cunoștințele anterioare, noile cunoștințe și procesele implicate în învățare.

Aici, sub forma unui videoclip ilustrat, mai multe informații despre învățarea activă. 

Cum sprijină Kinderpedia învățarea activă și tranziția către o clasă modernă