Implicarea familiei în educația copiilor: 6 piloni care stau la baza parteneriatului reușit între școală și familie.

Implicarea familiei în educație este unul dintre principalii predictori ai succesului copilului la școală, dar și în viață.  Global Family Research Project, Carnegie New York, Octombrie 2018

Nu mai este un secret fapul că elevii cu familii implicate: obțin note și rezultate mai bune la evaluări; se înscriu în programe de studiu de nivel superior; se adaptează mai ușor în grupuri și frecventează școala cu mai mult entuziasm; au abilități și comportamente sociale mai sănătoase; și sunt mult mai ancorați în propriul proces de învățare. 

 

6 piloni în implicarea eficientă a familiei în educația copilului 

 

Încă din 2009, Dr. Joyce Epstein’s vorbește despre existența a 6 mari piloni care stau la baza implicării familiei în educația copiilor.

 

• Parenting

Primul mod în care părinții pot sprijini educația copiilor lor este prin asigurarea unui mediu familial sănătos. În calitate de educator, atunci când este cazul, îi poți ajuta pe părinți oferindu-le ateliere de lucru pentru părinți, ajutându-le familiile să găsească programele de asistență guvernamentală și programele de sprijin necesarem și încurajându-i să modeleze un comportament pro-educație, cum ar fi să le citească copiilor și să îi sprijine în realizarea temelor.

• Comunicare

A-i ține pe părinți la curent și a le facilita deschiderea spre a comunica și a pune întrebări, este vital pentru implicarea lor activă. Ar fi bine să organizezi întâlniri părinți-profesori, să trimiți acasă lucrările elevilor cu explicații privind notele lor, să transmiți regulat mesaje care descriu activitatea pe care o desfășurați în clasă. Familiile au nevoie să vadă deschidere și disponibilitate din partea profesorilor și a managerilor școlari.

• Voluntariat

Una dintre modalitățile directe prin care părinții se pot implica în educația copiilor este de a fi voluntari în clasă și/sau în școală. Ai putea să-i inviți pe părinți să ajute în clasă și să te asiguri că aceștia sunt la curent cu oportunitățile de voluntariat din cadrul școlii, cum ar fi să ajute la munca de birou, să facă parte din echipe de organizare în cadrul diferitelor evenimente din școală etc.

• Învățarea în afara clasei

Părinții și alți membri ai familiei pot fi resurse educaționale excelente pentru elevi. Pentru a-i ajuta pe părinți să asigure învățarea acasă, ar fi bine să-i ții la curent cu temele și proiectele pe care copiii le au de realizat. De asemenea, le poți oferi resurse concepute pentru a-i ajuta să înțeleagă materia pe care o predai. În plus, crearea împreună a unor liste de lecturi voluntare și alte activități îi poate ajuta pe părinți să se asigure că cei mici au modalități de a învăța chiar și în afara școlii.

• Luarea deciziilor

Școlile funcționează ca un parteneriat între părinți și cadre didactice. Ar fi minunat să-i încurajezi pe părinți să se alăture ședințelor deschise și să participe la grupuri locale de susținere și sprijin axate pe educație. De asemenea, eficient ar fi să vă asigurați că părinții sunt la curent cu alegerile consiliului școlar local.

• Colaborarea cu comunitatea

Părinții care sunt interesați de activitățile din comunitate se vor implica, de obicei, și în activitățile din contextul școlar. Pentru a-i ajuta să se conecteze, poți oferi informații despre evenimentele desfășurate la muzeele și parcurile locale; puteți dezvolta proiecte de servicii comunitare care să reunească părinți, profesori și administratori; și poți invita lideri ai comunității să vorbească în clasă și la evenimente pentru părinți.

Într-o lume tot mai digitalizată și aflată într-o continuă conexiune, o platformă de management educațional unde pot lua parte toți actorii importanți din viața școlară a copilului, este cheia pentru o comunicare rapidă și eficientă.

 Kinderpedia oferă această oportunitate, alături de alte funcții esențiale.

Ce pot face părinții?

 

• Vorbiți-le copiilor despre școală, beneficiile ei și câte lucruri minunate se petrec aici. De asemenea, găsiți momentul potrivit de a povesti despre profesorii lor și calitățile acestora.

 

• Întâlnirile părinți-profesori sunt o punte de legătură între casă și școală. În cadrul acestor întâlniri părinții pot împărtăși informații despre copiii lor și obiectivele acestora, pot afla lucruri despre progresele lor. Tot aici pot identifica și construi împreună strategii educaționale.

 

• Sprijiniți copilul în realizarea temelor pentru acasă sau a diferitelor proiecte. În cazul în care nu aveți suficientă experiență, iar sarcinile de lucru sunt o provocare, căutați răspunsuri și soluții împreună. Acest lucru va motiva copilul în a trata sarcinile cu mai mult interes și seriozitate.

 

• În ceea ce privește evaluarea copiilor, concentrați-vă pe formarea competențelor-cheie și pe dezvoltarea lor armonioasă, nu doar pe notele obținute la testări. 

 

• Fiți prezenți la activitățile școlare ale copilului, fie că vorbim de concerte, evenimente sportive sau festivaluri.  Chiar dacă prezența părinților la aceste evenimente nu pare să fie strâns legată de performanța școlară, copiilor le demonstrează faptul că părinții lor sunt interesați de activitățile și pasiunile lor.

 

• Explicați-i copilului regulile școlii și ale clasei din care face parte și demonstrați că într-adevăr credeți în ele și v-ar plăcea ca și el să creadă și să le respecte.

 

Ce pot face profesorii?

Joyce Epstein, expert în implicarea părinților, a sugerat o serie de tehnici care pot facilita crearea unui parteneriat valoros între școală și familie.

 

• Încurajați părinții să discute cu copiilor lor despre ce s-a întâmplat la școală în ziua respectivă. Puteți transmite chiar câteva idei sugestive.

 

• Dați o temă care să le solicite copiilor să le pună întrebări membrilor din familie. De exemplu, puteți apela la arborele familiei sau simple idei de teme care pot face apel la experiențele fraților, părinților sau chiar ale bunicilor.

 

• Oferiți exemple de activități pe care părinții și copiii le pot face acasă: urmărirea filmelor sau desenelor animate împreună, jocuri video, activități în natură sau simpla lecturare a unei cărți preferate.

 

• Puteți să invitați părinții să vină să observe anumite activități ale clasei, ulterior să discutați despre cele întâmplate. 

 

• Este posibil ca unii părinți să nu aibă experiență în gestionarea activităților educaționale acasă, deci e un bun prilej să discutați cu ei despre următoarele subiecte: Cum să creați un mediu de învățare favorabil acasă, modalități de urmărire a progresului școlar, cum să încurajeze copilul să dezvolte obiceiuri sănătoase acasă. 

 

• Promovați comunicarea deschisă cu fiecare familie. Comunicarea dintre profesori și părinți poate contribui la stabilirea încrederii și la construirea de relații. Începeți prin a organiza conferințe părinte-profesor la începutul anului școlar. Părinții și profesorii pot împărtăși câte ceva despre ei înșiși, despre copii, iar acest lucru va da tonul pentru o comunicare deschisă pe tot parcursul anului. Comunicarea deschisă va încuraja părinții să împărtășească punctele forte și punctele slabe, și nu în ultimul rând, aceștia vor informa profesorul cu privire la anumite evenimente care se întâmplă în familie și care ar putea afecta comportamentul copilului în clasă.

 

• Recunoașteți diferitele stiluri parentale și limitele familiei. Educatorii percep adesea familia care vine la întâlniri și răspunde cu implicare, participare activă, care ajută la probleme de învățare sau de disciplină, furnizează materiale pentru un proiect, ca fiind mai grijulie sau "familie bună". Familia care răspunde politicos la solicitări, dar lasă deciziile și activitatea școlară în seama copilului și a profesorului, este văzută ca fiind mai puțin grijulie și neimplicată. Acestea sunt doar stereotipuri. Construiți relația cu părinții bazându-vă pe punctele forte ale familiei și evitați să etichetați și să permiteți ca prejudecățile personale să vă influențeze interacțiunile cu familiile.

 

• Evitați stereotipurile. Doar pentru că un elev este de o anumită cultură sau religie nu înseamnă că familia lui trebuie încadrată într-o anumită categorie, într-un anumit statut socio-economic (Kagan & Garcia 1991). Este esențial ca profesorii să se familiarizeze cu mediul cultural al fiecărui elev în parte.

 

• Echilibrați activitățile școlare cu alte activități care încorporează și încurajează atât cunoașterea individuală, cât și cea de grup. Copiii au nevoie de oportunități pentru a experimenta cine sunt ei în mod individual, dar și ca parte a unui grup.

 

• Respectați nevoia de control a familiilor. Atunci când introduceți idei, materiale sau experiențe noi pentru copii, implicați și familiile. Recunoașteți, de asemenea, faptul că unii membri ai familiei nu au avut experiențe pozitive cu educația în timpul creșterii lor. Deși aceștia pot manifesta furie, ostilitate sau neîncredere, sursa poate fi în evenimentele din trecut. Va fi nevoie de timp și perseverență pentru a construi o relație cu aceste familii. Cadrele didactice adesea demonstrează că familiile se pot baza pe ele și că pot avea încreder pentru a le ajuta în educația copiilor lor.

Așa cum subliniază și specialiștii din domeniu, măsurile atitudinale ale implicării familiilor în educația copiilor pot include: sprijinul acordat profesorilor în diferite activități de la școală, calibrarea așteptărilor tuturor celor implicați cu privire la realizările școlare ale copiilor (Fehrmann, Keith și Reimers, 1987; Schaefer, 1991). 

Un profesor model cunoaște emoțiile și temerile părinților, înțelege atitudinile și traumele lor și îi liniștește cu privire la educația copilului. Este răbdător, deschis la opinii din exterior, ține cont de feedbackul primit și privește provocările din relația cu aceștia într-o manieră echilibrată, știind întotdeauna să explice motivele deciziilor sale.

De asemenea, familiile și grupurile de părinți ar trebui să promoveze școala în rândul copiilor drept un loc benefic, cu profesori care sunt acolo doar pentru a susține și transmite elevului cunoștințe noi, în a-l ajuta să se dezvolte și să crească frumos într-un colectiv unit.

Este evident faptul că metodele de implicare a familiilor în educația copiilor, în activități și evenimente școlare, depind de cultura organizației, de cultura localității din care oamenii fac parte. Managerii și cadrele didactice ar putea pune acest aspect pe lista de priorități în fiecare an, identificând cele mai bune strategii pentru propria comunitate. Performanța copilului are la bază și acest parteneriat școală-familie, pilon al motivației lui
pentru învățare.

Cum sprijină Kinderpedia implicarea familiei în procesul educativ al copilului?

Tehnologia are rolul de a sprijini procesul de învățare.  Pe de o parte prin facilitarea accesului oriunde și oricând prin folosirea unor instrumente digitale precum tableta, smartphone, computer și altele, precum și prin înlesnirea comunicării dintre profesori și părinți.
Prin platforme edtech – precum Kinderpedia – părinții află în timp real cum s-a desfășurat ziua celor mici la școală sau grădiniță: de la prezență, stare de spirit, participare, la cât au mâncat și cât au dormit, în cazul copiilor mai mici. Atunci când sunt la curent cu proiectele și progresul copiilor de la școală, părinții pot continua procesul educațional acasă și îi pot sprijini pe copii acolo unde au nevoie.
Tehnologia creează mediul propice unui parteneriat între școală și familie și plasează colaborarea elev-profesor-părinte chiar în centrul actului de învățare.